Promptosfera

Discursul produs cu AI e o altă încercare a bărbaților* care cred că n-au cu ce să își deseneze un cum.

În documentarul lui Louis Theroux despre manosferă, mai toți manosferații intervievați spun că vor să ajute băieți și bărbați tineri să aibă succes financiar și romantic și să evite cursa de șobolani a capitalismului în fază terminală, adică exact ce zice orice ghicitoare dintr-un orășel de provincie. Sigur, indivizii sunt doar niște șarlatani cu tatuaje tribale/dinți de Klopp, dar mesajul lor are un pitch inițial atrăgător pentru că vine să răspundă, dacă nu unor anxietăți masculine 100% reale, atunci măcar unor anxietăți care pot fi narate și vândute.

Documentarul m-a făcut să mă gândesc la obsesia pentru adevăr intermediat de AI tot ca un fel de răspuns la o anxietate eminamente masculină* legată de valoarea proprie, dar nu atât legată de statutul socio-economic sau circumferința cărbăsanului, cât de invincibilitatea informațională. Promptosfera vine să rezolve criza cunoașterii tot așa cum manosfera a promis să rezolve criza clasei și a distribuției sexuale.

Cel puțin în perioada asta, când bărbați inapți caută la Claude justificări pentru preludiul celui de-al treilea război mondial, vezi clar cum promptul pentru AI (cizelat și îngrijit ca o tehnică proprie de labă) și valurile de text pe care modelul le generează vin să alinte bărbatul care trebuie să aibă ultimul cuvânt și care acum poate spune că are dreptate într-o cunoștință de cauză totală.

Exact ca în cazul manosferei, promptosfera ajunge rapid autoreferențială și predispusă la un bro-binarism pe care insularitatea și frica de eșec/greșeală le produc în mintea promptacului. Reacțiile vin doar ca răspunsuri la alte lături produse de AI; ideile conexe vin doar din conflictele între modele și seturi de date diferite. Diferența vine din managementul voltajului din diverse plăci video optimizate pentru AI sau serviciile cloud aferente. Mișcarea e înainte, spre un alt prompt sau o rețea de prompturi dispusă într-un evantai agentic când va fi cazul.

Tot așa cum influencerul manosferat în vid efectiv arată cu degetul spre Lambo și creatoarea de OF de pe canapea drept dovezi clare ale succesului Planului Kalshi, promptacul nu trebuie decât să distribuie poluția de text produsă de model, însăși prezența formatării de text specifică modelelor, pe lângă postconținutul produs, fiind dovezile circulare ale succesului metodei și abordării.

Și exact ca manosfera, promptosfera nu va face decât să adâncească criza masculină pe care a promis s-o rezolve, îndepărtând bărbații* de discuții, capacitatea și aplecarea spre recunoașterea greșelilor și sedimentarea ideii cu circuit închis că în sfârșit există o soluție pentru tolba de inadecvări din dotare.

*Ok ok not all men dar să fim serioși în legătură cu cine e obsedat de adevărul adevărat.